26. Vorbirea directă și indirectă (Direct and
Indirect Speech)
Există două posibilități de redarea a spuselor cuiva: prin vorbire
directă și indirectă.
26.1. Vorbirea directă (Direct Speech)
26.1.1. În vorbirea directă se reproduc întocmai cuvintele persoanei
care le-a rostit. Acestea se introduc de obicei prin virgulă și sunt
încadrate între ghilimele, spre deosebire de limba română:
He asked me, “Where is Dan”?
M-a întrebat: - Unde
este Dan?
26.1.2. Enunțul reprodus îndeplinește funcția de propoziție completivă
directă a predicatului din propoziția principală. Propoziția principală
poate apărea înainte, intercalată sau după completiva directă.
Cu excepția poziției inițiale, poate avea loc inversiune între subiect și
predicat când subiectul este exprimat printr-un substantiv, iar verbul
este la Present saau Past Tense Simple:
Tom said, I can come with you.
dar:
I can come with you he said.
26.1.3. Folosirea timpurilor în vorbirea directă nu este afectată de
timpul predicatului din propoziția principală:
He is saying - I’ll see him tomorrow.
He has said - I’ll see him tomorrow.
He said - I’ll see him tomorrow.
26.2. Vorbirea indirectă (Indirect / Reported Speech)
În vorbirea indirectă, o a treia persoană redă spusele cuiva, fără a
reproduce totdeauna întocmai cuvintele sale:
John said to Peter, Shall I meet you at the station tomorrow?
John suggested that he should meet Peter at the station the next day.
John suggested meeting Peter at the station the next day.
Propoziția reprodusă îndeplinește de asemenea funcția de completivă
directă a predicatului din propoziția principală.
26.3. Transformarea vorbirii directe în vorbire indirectă (Change form
Direct to Indirect Speech)
Cândva spusele cuiva sunt trecute de la vorbirea directă la cea
indirectă, procedeul frecvent utilizat în coversație, au loc anumite
schimbări atât în propoziția principală cât și în completiva directă.
Modificările sunt de două feluri: A) generale, care afectează orice fel
de enunț reprodus; B) specifice, caracteristice fiecărui tip de
propoziție: enunțiativă, interogativă, exclamativă, imperativă.
26.3.1. A. Modificările generale se referă la: persoană, determinanți și
timpuri verbale. Pronumele personal, reflexiv și posesiv se schimba după
înțeles: persoana I și II-a devin de obicei persoana a III-a:
Tom said to Mary, You should have asked me first.
Tom told Mary that she should have asked him first.
Pot apărea însă și cazuri ca:
You are right, Diana, said Paul.
Diana: Paul said that I was right.
Pronumele rămâne neschimbat când vorbitorul își reproduce propriile lui
cuvinte:
I think we should leave immediately, I said.
I said I thought we should leave immediately.
26.3.2. Pronumele / adjectivele demonstrative și adverbele de loc și
timp ce indică apropierea sunt înlocuite cu altele care exprimă
depărtarea. Astfel:
this devine that
this devine those
here devine there
today devine that day
yesterday devine the day before
tomorrow devine the next / following day
next week devine the previous week / the week before
Schimbarea adverbelor de loc și timp nu are loc în mod automat.
Contextul și momentul vorbirii indirecte indică schimbările necesare:
The teacher said, Tom, bring your paintings here the day after tomorrow.
The teacher told Tom to bring his paintings to school in two days time.
26.3.3. În ceea ce privește adverbele de timp, ele sunt înlocuite numai
dacă relația dintre momentul vorbirii indirecte și momentul vorbirii
directe nu mai este aceeași:
7 : 00 a.m. Radio-news report: British steel workers are planning a trade-union meeting tomorrow.